- integritáte
- s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. integritäţii; pl. integritäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
integritáte
Look at other dictionaries:
integritate — INTEGRITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însuşirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internaţional potrivit căruia… … Dicționar Român
Terra Walliae cum incolis suis, prius regi jure foedali subjects, jam in proprietatis dominium totaliter et cum integritate conversa est, et coronae regni Angliae tanquam pars corporis ejusdem annexe et unita — The country of Wales, with its inhabitants was formerly subject to the king under feudal law; now it is wholly converted into a principality and annexed to and united with the crown of England as a part of the same body. See 1 B1 Comm 94 … Ballentine's law dictionary
probitate — PROBITÁTE s.f. (livr.) Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, atis. Trimis de oprocopiuc, 05.11.2007. Sursa: DEX 98 Probitate ≠ improbitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime PROBITÁTE s. v. cinste,… … Dicționar Român
întreg — ÎNTRÉG, EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s a luat nimic. ♢ loc. adv. Pe de a ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafaţa. ♦ (mat.; substantivat, m.) Unitate nefracţionată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipseşte nimic … Dicționar Român
cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc … Dicționar Român
incoruptibilitate — INCORUPTIBILITÁTE s.f. Calitate a celui care nu se lasă corupt; integritate, cinste exemplară, onestitate. – Din fr. incorruptibilité, lat. incorruptibilitas, atis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INCORUPTIBILITÁTE s. v. cinste.… … Dicționar Român
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
virtute — VIRTÚTE, virtuţi, s.f. 1. Însuşire morală pozitivă a omului; însuşire de caracter care urmăreşte în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinaţie statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acţiuni frumoase … Dicționar Român
Franciscus Wokenius — Franz Woken Franz Woken, auch: Franz Wokenius, Franciscus Wokenius (* 1685 in Rarfin; † 18. Februar 1734 in Wittenberg) war deutscher Pädagoge, Historiker, Sprachwissenschaftler und lutherischer Theologe. Inhaltsverzeichnis 1 … Deutsch Wikipedia
Franz Woken — Franz Woken, auch: Franz Wokenius, Franciscus Wokenius (* 1685 in Rarfin; † 18. Februar 1734 in Wittenberg) war deutscher Pädagoge, Historiker, Sprachwissenschaftler und lutherischer Theologe. Inhaltsverzeichnis … Deutsch Wikipedia
